Hipoglicemia la volan impune riscuri majore pentru conducătorul auto, pasagerii săi și ceilalți participanți la trafic (conducători auto, pietoni, etc.). Acest risc crește proporțional cu severitatea hipoglicemiei prin diminuarea proporțională a reflexelor, capacității de concentrare și coordonării funcțiilor motorii cu cele senzoriale (vizual în cazul de față).
O serie se studii care analizează fenomenul evenimentelor auto la pacienții cu hipoglicemie arată că majoritatea erorilor de condus (chiar și fără consecințe) sunt precedate de episoade hipoglicemice ușoare la pacienții cu diabet [1], în timp ce accidentele care implică pacienți cu diabet sunt frecvent atribuite hipoglicemiei [2]. De asemenea este confirmat faptul că hipoglicemia scade performanța în condus [3].
Pentru evitarea hipoglicemiei la volan trebuie ca pacientul să respecte o serie de reguli:
– să testeze des glicemiile pentru a avea un control glicemic bun (HbA1c% în țintele stabilite cu diabetologul) cu hipoglicemii foarte rare;
– să respecte regimul de masă recomandat de diabetolog (în special programarea orară a meselor și gustărilor) – evitând hipoglicemiile care apar interprandial prin prelungire duratei dintre mese;
– în cazul în care condusul face parte din rutina zilnică și prezintă episoade hipoglicemice (chiar dacă ușoare) destul de des într-o săptămână, purtarea unui senzor de glicemie cu alerte de hipoglicemie este necesară;
– în orice moment pacientul resimte o senzație ciudată (nesepecifică neapărat pentru hipoglicemie) să oprească autovehiculul în condiții de siguranță și să verifice glicemia;
– să își fixeze în timpul condusului o țintă glicemică un pic mai mare decât normal (chiar și pe senzor), eventual în intervalul 100-130 mg/dl, și să intervină cu corecție glucidică adecvată oricând glicemia este sub intervalul de siguranță sau există riscul ca această să scadă sub acest interval în perioada următoare;
– să aibă la îndemână (acces extrem de facil, să poată ajunge singur, cu o singură mână) sucuri cu concentrație mare de glucide (minim 10%), zahăr (cuburi, plicuri), dextroză, la care să apeleze oricând are nevoie;
– în cazul în care pacientul prezintă simptome de hipoglicemie sau orice altă stare ciudată, neexplicată de alte cauze, și nu poate verifica glicemia, trebuie imediat să consume glucide să oprească în cel mai apropiat loc unde este posibilă oprierea în condiții de siguranță și să nu pornească la drum până nu are confirmarea pe glucometru/senzor că a revenit cu glicemia în pragul de siguranță și când simptomatologia dispare complet.
Bibliografie:
- Cox DJ, Kovatchev BP, Gonder-Frederick LA, Clarke WL: Physiological and performance differences between drivers with type 1 diabetes mellitus (T1DM) with and without a recent history of driving mishaps: an exploratory study. Canadian Journal of Diabetes 27:23–29, 2000.
2. Cox DJ, Penberthy JK, Zrebiec J, Weinger K, Aikens J, Stetson B, DeGroot M, Trief P, Schaechinger H, Hermanns H: Diabetes and driving: international survey of frequency and correlates. Diabetes Care 26:2329–2334, 2003;
3. Cox DJ, Gonder-Frederick LA, Clarke WL: Driving decrements in type I diabetes during moderate hypoglycemia. Diabetes 42:239–243, 1993.
