CONTROLUL GLICEMIEI ÎN TIMPUL EPISOADELOR INFECȚIOASE RESPIRATORII

Home / Fără categorie / CONTROLUL GLICEMIEI ÎN TIMPUL EPISOADELOR INFECȚIOASE RESPIRATORII
CONTROLUL GLICEMIEI ÎN TIMPUL EPISOADELOR INFECȚIOASE RESPIRATORII

CONTROLUL GLICEMIEI ÎN TIMPUL EPISOADELOR INFECȚIOASE RESPIRATORII

În intervalul calendaristic octombrie – aprilie, infecțiile comunitare de tract respirator (cunoscute popular ca viroze, răceli, sau de gravitate mai mare – pneumonii) duc la dezechilibru glicemic în rândul pacienților cu diabet.

Cel mai adeasea apare o hiperglicemie semnificativă și mai ales persistentă, în special în rândul pacienților cu DZ tip 1 – unde apare risc de cetoacidoză diabetică. Cauza acestor fenomene neplacute este reprezentată de dezvoltarea unei rezistențe la insulină exacerbate (efect secundar al inflamației sistemice care se constituie în cadrul luptei sistemului imunitar al organismului cu patogenul respectiv), fiind astfel nevoie de mai multă insulină în rândul pacienților insulinodependenți pentru a ține glicemia sub control.

Soluția la acești pacienți este intensificarea tratamentului cu insulină (creșterea dozelor de insulină). Acest lucru trebuie să se realizeze concomitent cu verificarea glicemiei mai des (odată la 2-4 h).

De cele mai multe ori este imposibil să se obțină glicemiile uzuale de dinainte de episodul infecțios și, prin urmare, un target glicemic mai permisiv, de până la 160-180 mg/dl interprandial și până la 240 mg/dl la 1-2 h post-prandial este un obiectiv tangibil și totodată expune la risc scăzut de dezvoltare de corpi cetonici, pe parcursul celor câteva zile de boală.

Ajustarea dozelor de insulină se va face permament doar cu glicemie în prealabil, fiind necesară atât creșterea insulinei bazale cât și a celei prandiale. De asemenea numărul de unități cu care trebuie ajustat dozajul insulinic trebuie discutat cu medicul curant, fiecare pacient având particularitățile sale. După episodul infecțios se revine în principiu la dozajul anterior, atât în cazul pacienților cu DZ tip 1 cât și DZ tip 2.

Este obligatorie hidratarea abundentă, întrucât pierderile de apă sunt mult crescute ca urmare a febrei, respirației pe gură, etc. Tegumentele deshidratate (un semn foarte frecvent în rândul pacienților febrili cu infecții de căi respiratorii) duc la încetinirea absorbției insulinei de la locul injectării, valori glicemice eronate pe glucometru și senzor de glicemie.

Reducerea aportului alimentar datorită temerii de hiperglicemie este o greșeală. În cursul infecțiilor metabolismul bazal crește semnificativ, corpul având nevoie de mai multe calorii pentru a putea susține lupta cu patogenii. Prin urmare, aportul caloric trebuie să se mențină, ajustările făcându-se asupra dozajului insulinic. Reducerea aportului caloric în episodul infecțios crește semnificativ riscul de dezvoltare a corpilor cetonici prin fenomene de catabolism celular.

Vaccinarea antigripala anuală, în cazul pacientilor cu diabet, reduce rata infecțiilor respiratorii, gravitatea simptomatolgiei cât și durata unui episod infecțios.

Leave a Reply

Your email address will not be published.