Remisia în diabet

4.06.2021


Remisia, cunsocută și ca „lună de miere”, este acea perioadă care apare la scurt timp după un diagnostic de DZ tip 1 la care s-a inițiat terapia cu insulină, caracterizată de reluarea parțială a producției endogene de insulină (de către pancreasul pacientului), ce se caracterizeaza prin ameliorarea glicemiilor, apariția hipoglicemiilor și necesitatea ajustării dozelor de insulină în sensul scăderii progresive a acestora.[1]

Administrarea insulinei din exterior (în regim bazal-bolus) și corectarea hiperglicemiilor de la diagnostic scad efortul la care este suspus pancreasul pacientului, astfel încât atacul imun asupra celulelor beta pancreatice se reduce semnificativ, permitând în timp reluarea funcției insulinosecretorii a acestora.

  • ameliorare glicemica semnificativă;
  • scăderea necesarului de insulină, uneori atât de puternic încât se poate menține doar administrarea unei doze minimaliste de insulină bazală (lentă) existând mese la care sub un anumit număr de carbohidrați pacienții nu mai au nevoie de insulină rapidă;
  • tendință la hipoglicemie ce impune reducerea dozelor de insulină de la o zi la alta, de manieră progresivă
  • grafic liniar nocturn (fără variații) pe senzor, cu glicemii între 80-120 mg/dl
  • posibilitatea pancreasului de a corecta singur o hiperglicemie ușoară postprandial
  • peptid C prezent în sânge (ce confirmă funcționarea parțială a pancreasului).[2]
  • apariția unor fenomene de varfuri glicemice imediat după masă urmate de hipoglicemii la scurt timp (1-2 ore) la pacienții care încă injectează insulină rapidă.
    Corectare: – este necesară fie ajustarea dozei de insulină, fie folosirea unei insuline cu acțiune mai rapidă (astfel încât să nu apară vârful glicemic postprandial care elicită un răspuns pacreatic cu secreție de insulină care se suprapune cu efectul insulinei injectată la masă), fie injectarea dozei de insulină rapidă cu ceva timp înaintea mesei, astfel încât acțiunea insulinei injectate să se coreleze cu acțiunea glucidelor de la masă, neutralizându-se astfel creșterea glicemică post-prandială;
  • apariția unor fenomene de varfuri glicemice imediat după masă urmate de hipoglicemii la scurt timp (1-2 ore) la pacienții care nu mai injectează insulină rapidă.
    Corectare: – folosirea în dietă a glucidelor cu absorbție lentă (bogate în firbre), folosirea legumelor cu fibre (salată, varză, legume) care încetinesc absorbția glucidelor,  favorizarea alimentleor cu indice glicemic redus, includerea gustarilor între mesele principale (de asemenea cu alimente cu glucide cu absorbție lentă)
  • hipoglicemii nocturne.
    Corectare: – reducerea dozei de insulină bazală, luarea gustării la culcare, adăugarea la gustare a unei anumite cantități de proteine/lipide pentru a stimula un anumit grad de gluconeogeneza hepatică tardivă ce determină creșterea ușoară a rezistenței la insulină în perioadă nocturnă cu risc hipoglicemic semnificativ (01:00 – 04:00 a.m.)

Remisia are o durată variabilă, pornind de la absența ei sau manifestări minime (insesizabile) până la ani de zile. Nu dispare brusc, ci progresiv, pacientul sesizând în timp o creștere ușoară a glicemiilor pentru care se impune creșterea treptată a dozelor.

Atacul imun asupra celulelor beta, deși diminuat ca intensitate în timpul remisiei, este totuși permanent, ducând în cele din urmă la pierderea populației de celule beta pancreatice și dispariția peptidului C.[3]

Deși este psosibil ca la unii pacienți (cazuri rare) să se poată renunța la insulină pentru o scurtă perioadă de timp, acest lucru nu este benefic. Insulinoterapia trebuie menținută permanent pe perioada remisiei, cel puțin insulina bazală, cu doza de insulină (numărul de unități) care nu generează hipoglicemii în repaus. Oprirea insulinoterapiei duce extrem de rapid la creșterea anvergurii atacului imun aspura celulelor beta ale pancreasului, fiind contraindicată.

Bibliografie:

  1. Nwosu BU. Partial Clinical Remission of Type 1 Diabetes Mellitus in Children: Clinical Applications and Challenges with its Definitions. Eur Med J Diabetes. 2019;4(1):89-98.
  2. Tang R, Zhong T, Wu C, Zhou Z, Li X. The Remission Phase in Type 1 Diabetes: Role of Hyperglycemia Rectification in Immune Modulation. Front Endocrinol (Lausanne). 2019;10:824. Published 2019 Dec 3. doi:10.3389/fendo.2019.00824
  3. Humphreys A, Bravis V, Kaur A, et al. Individual and diabetes presentation characteristics associated with partial remission status in children and adults evaluated up to 12 months following diagnosis of type 1 diabetes: An ADDRESS-2 (After Diagnosis Diabetes Research Support System-2) study analysis. Diabetes Res Clin Pract. 2019;155:107789. doi:10.1016/j.diabres.2019.107789

Mai multe articole

Tiroidita Hashimoto – cea mai frecventă boală autoimună

25.05.2022

Infertilitatea – investigații de bază pentru elucidarea principalelor cauze

25.05.2022

Indicele glicemic - rolul său în alimentația din diabet

25.05.2022

Dulciuri și patiserie fără zahăr – atenție la carbohidrați/glucide!

25.05.2022

Variabilitatea glicemică - o nouă țintă terapeutică în tratamentul diabetului zaharat

25.05.2022