Angrenarea copiilor și adolescenților cu DZ tip 1 în activități fizice este foarte importantă pentru a ameliora glicemiile, profilul lipidic și menține greutatea corporală optimă. Pacienții cu DZ care practică activitate fizică regulat au un necesar insulinic mult mai mic, acest fenomen apărând ca urmare a creșterii sensibilității la insulină indusă de efort.
Perioada de pubertate asociază o rezistență la insulină semnificativă, cu hiperglicemii frecvente și persistente, ce se reflectă în creșteri ale HbA1c% și hipoglicemii severe prin hipercorecție. Singurul mijloc la îndemână pentru reducerea insulinorezistenței în această perioadă este practicare regulată a sportului (activității fizice în general).
• Este o eroare să se considere că un copil cu diabet nu ar trebui să depună efort fizic pentru că suferă de această afecțiune.
• Doar diagnosticul de DZ tip 1 nu reprezintă niciun argument logic pentru a justifica scutirea de ora de sport.
• Teama părinților de hipoglicemia care poate apărea în efort nu trebuie să se soldeze cu renunțarea la sport. O educație corectă referitor la hipoglicemii, prevenție și tratament în sport, face ca riscurile hipoglicemiei în sport să fie drastic reduse.
• În cazul pacienților nou-diagnosticați, care anterior diagnosticului nu practicat regulat efort fizic, este foarte important să considere sportul o parte esențială din planul terapeutic.
Importanța sportului în diabet este deja promovată și adusă la cunoștință de evenimente organizate de asociațiile pacienților cu diabet, precum Ascotid Trail Race Ediția a III-a

Mai multe articole

Tiroidita Hashimoto – cea mai frecventă boală autoimună
25.05.2022

Infertilitatea – investigații de bază pentru elucidarea principalelor cauze
25.05.2022

Indicele glicemic - rolul său în alimentația din diabet
25.05.2022

Dulciuri și patiserie fără zahăr – atenție la carbohidrați/glucide!
25.05.2022

Variabilitatea glicemică - o nouă țintă terapeutică în tratamentul diabetului zaharat
25.05.2022